Aşezată în zona Dealului Mare, la poalele de sud ale culmilor dealului Istriţa, comuna Pietroasele se bucură de mângâierea razelor soarelui de-a lungul întregului an. Binecuvântată pentru cultivarea viţei de vie, tradiţia localităţii a fost confirmată în timp de recunoaşterea naţională şi internaţională a soiurilor de struguri şi a vinului care au devenit emblema comunei. Numele satelor componente: Clondiru de Sus, Pietroasa Mică,Pietroasele, Câlţeşti, Şarânga,Dara au rezonanţe dacice sau sunt inspirate de principalele ocupaţii ale localnicilor.

 

În prezent, un punct de interes a devenit târgul săptămânal organizat în fiecare duminică la Pietroasele, unde vin producători şi negustori din toate domeniile, iar lumea din împrejurimileDealului Mare găseşte ce-i face trebuinţă prin gospodărie, de la hamuri sau greble, la cereale, brânză, peşte, cherestea, până la materiale de construcţie si bunuri de folosinta indelungata.    Un centru comercial, o îmbinare reuşită între rustic şi modern, una dintre realizările, alături de multe altele, cu care se mândreşte comunitatea.

 

Cultura are o veche tradiţie, reprezentată prin şcoli şi biblioteci menţionate în documentele vremii, aici, la poalele dealului Istriţa, în anii 1915, în atmosfera de “primenire şi înălţare a satelor”, propulsată de ministrul Spiru Haret, a fost fondată o societate culturală ai cărei iniţiatori au fost preotul N. Şerpoianu şi învăţătorul Iancu Al. Nestor.

 

Faima zonei este legată şi de istoria fascinantă a locurilor, unde în anul 1837, pe un deal din apropierea acestei localităţi s-a descoperit un tezaur gotic format din 22 piese de aur, care datau din secolul al IV-lea (Tezaurul de la Pietroasele). De asemenea, în 1980 au ieşit la iveală ruinele unui castru roman şi unor terme.

Locaţie emblematică pentru judeţul Buzău sub multiple aspecte, comuna Pietroasele este cunoscută atât în ţară cât şi peste hotare, ca locul de descoperire al celebrului tezaur “Cloşca cu puii de aur”. Pe drumul de la primărie (cladirea instituţiei fiind aşezată exact pe locul castrului roman) spre Pietroasa Mică, după câteva curbe în pantă, se face la stânga pe o uliţă şi se ajunge la monumentul ce aminteşte că acolo s-a descoperit tezaurul, zona reprezentând un amfiteatru natural ideal pentru organizarea sărbătorilor comunei, dar şi invitaţie pentru turiştii dornici de frumos şi inedit.

Găsit în mod întâmplător de către doi meşteri pietrari, Ion Lemnaru şi Stan Avram, tezaurul avea să provoace în jurul său o întreagă serie de evenimente, dezvoltând o istorie proprie şi zbuciumată. Fiind cel mai mare tezaur de aur din lume descoperit la vremea aceea – încă nu se descoperise mormântul lui Tutankamon – Tezaurul de la Pietroasele a fost expus în marile muzee ale lumii:

1867 – Expoziţia Universală de la Paris,

1868 – Muzeul “Senth Kensingthon ” din Londra,

1872 – Expoziţia Internaţională de la Viena.

 

 

Pe aceeaşi uliţă, călătorul poate admira statuile meşterului pietrar Ion Moacă, care şi-a umplut curtea de reprezentări în rocă ale lui Decebal, Eminescu, Mihai Viteazul, păsări, lei, soldaţi.

 

Alexandru Odobescu a datat tezaurul în sec. IV d.Hr. atribuindu-l regelui vizigot Athanaric, piesele ce compun Tezaurul de la Pietroasele au fost îngropate undeva între anii 376 şi 380. O problemă aparte este reprezentată de provenienţa pieselor care compun tezaurul, Odobescu susţinea că ele au fost realizate de meşteri ai lumii barbare, care au întreţinut legături cu civilizaţia greco-latină.

 

Alţi specialişti le consideră fie de origine orientală, prelucrate în atelierele romane din Antiochia, fie prelucrate chiar în zona Constantinopolului. În acest din urmă caz, tezaurul ar putea reprezenta un dar al lui Iulian Apostatul (331 – 363) făcut lui Athanaric.

 

Indiferent de disputele ştiinţifice sau profane legate de Tezaurul de la Pietroasele, această descoperire rămâne una de importanţă majoră pentru cercetarea istorică naţională şi internaţională.

 

 

 

 

În anul 2008, într-o duminică de septembrie, câteva sute de localnici şi oaspeţi veniţi din lumea largă au participat pe stadionul localităţii Pietroasele la prima ediţie a Sărbătorii Tămâioasei româneşti. Tradiţia multimilenară a zdrobitului strugurilor de către cele mai frumoase fete îmbrăcate în portul naţional a fost îmbinată cu concursuri şi degustări ale celor mai valoroase soiuri de vin.

 

A fost prima ediţie a unei manifestări care, cu ajutorul Antrec, sperăm să intre în tradiţia locurilor, cu atât mai mult cu cât investiţiile în infrastructură din fonduri europene pentru Drumul Vinului fac din Pietroasele o destinaţie singulară a turismului rural. Au fost prezente pensiuni agroturistice din Curbura Carpaţilor, care au oferit produse tradiţionale, udate din belşug cu licoarea celor mai renumite soiuri din zonă, celebra Tămâioasă, multiplă medaliată la concursuri naţionale şi internaţionale, Busuioacă sau Fetească neagră.